Sunday, 28 May 2017


May 28. It is truly spring in Moldova when the poppies are in bloom, in the fields and along the roads. They weem to be a weed, but a very beautiful one at that. There are other beautiful red things appearing in Moldova at this time of  year, like strawberries, cherries, greenhouse tomatoes- okay we are stretching it here, and what are truly beautiful, fresh peas. These all come much earlier than home. Any way, a drive out in the country is just beautiful to see, and poppies are Deb's favorite flower here. We had a nice dinner mix or casserole here today, fed 26 at dinner. A nice mix of new potatoes, broccoli, peas, chicken and bacon. Are pigs a spring meat? Nu știu, which is Romanian for I dont know, but sounds like new stew, which pigs are good for. Sorry. Today, there will be a lot of pictures and I will just comment on them. We are just tired. Any ideas for food for large hungry groups?
I warned you there would be poppies, Here are a few, it will be our last chance to take these. Winter wheat is in the background, a full crop

These purple flowers are lupine like, we do not know the name, but they also are everywhere right now

The country side is green , green green

City sign for the city of Bălți, a city of 100,000 that is really like a bunch of villages

I said there is a lot of poppies.

These ramps are along the highways, so you can drive up them to repair your car or truck along the road.

The next 4 pictures are from a balloon stomp, where you have 3 teams, each with a separate color of balloon. The goal is to pop the other teams balloons while protecting your own. It gets a little wild .

As a suggestion, it is hard to balloon stomp in a miniskirt. or high heels

Bubble gum blowing contest.

Zlata proved us wrong, we did not feel any Moldovan knew how to blow bubbles. She did great.

Chiril Josan, baptized on Saturday, with his sister Adriana, and Sisters Langenstein and Dusenberry

We just love these two, like our family.

A large group of all, Every one was excited for Chiril.
So all is well here. We have had our last zone conference, our last mission president interview. Time is running out for us here. Scary stuff.

Monday, 22 May 2017

40 years

May 22 2017. So 40 years ago yesterday Sister Edwards and I were married in Cardston , Alberta, at the temple there. My how time flies. Now we are senior missionaries, have 15 grandkids and spend much of each day contemplating our illnesses. Just kidding on the last, who has time? We celebrated our day with 21 over for our Young Adult dinner, they surprised us with a house plant and a box of chocolates and tried to surprise us by hiding in the stair well. My, how we love all these people. One said he had been praying for two weeks for lasagna, and then we cooked it for him. It really hit me in the teeth yesterday while sitting at the front in Sacrament meeting, how much I loved these people and how very much we will miss them all. It is immensely sobering to realize how this has all occured, that it has occurred with service, and that is how the Savior loves us as He has given us the ultimate act of service, the Atonement. So a good marriage does involve a lot of service, usually more on the part of a wife. I hope our contribution has been fairly equal. Just goes to show that 2 very different people can love each other and make a great marriage. Deb and I are and have become very different people, but we believe the same, we love each other and our family and we love God. It all works, and we are thankful for 40 very good years. Anyway, I wax philosophic. Our week began with a rescue of sister misionaries in a village late Monday night, after they missed the bus. At 10 at night we hit a monstrous pothole in the dark, shredding one of our front tires. This borrowed car also had suspension problems, so we had a dark tire change, a donut tire to drive slowly home, and a car change the next day. We have our red Opel back and the other is still in the garage. Oh, and shredded means shredded. Tuesday we picked up our partial replacements, the Godfreys, from Logan Utah, who will take over part of the Cooleys responsibilities and our Young Adult responsibilities. Wonderful people, and we spent part of the week orienting them to a stange new world. Tried to go to Balti this week, Deb got very ill on the road and we aborted that trip after a few stops along the road. Darn stomach bugs. Thursday we met some real nice people with the sister missionaries, teaching English and gospel, Doina and friends. One of them , a fine young Baptist mother, takes care of a lot of young children who have no food or parents to take care of them; she is a remarkable person who shows true charity to those truly less fortunate. We promised to return and learn more of what she does. There are some real good people in the world. We were there 2.5 hours with lots of great discussion and teaching.  We had a frisbee golf game Friday night, a lot of people in this world have not learned how to throw a frisbee, and while watching is amusing, it can be dangerous. And now for the weather, wet and continuing to rain. And thunderstorms. And I got a mosquito bite, there are far fewer of those here in Moldova, I had one bite all last year. And now a few pics.
Mission picture from last year, could not remember if I ever got a copy before.

Dinner at the Edwards- from L Chiril, sticking his face in, Big Chiril, Elder Forsyth, Eric and Elder Godfrey

Sister Godfrey and Caroline Brinkman, an ex missionary visiting. It was great to see her, one of our favorites

Iulia at the sink, where she loves to be and Victor, who has come out a a shell and is now a loud teenager

From L , Jacob Johnson, an ex missionary, Mihai and Zlata

Far right is Tolio from Balti, visiting. He is a gem and a very deep thinker

A couple of pics from helping Regina Patis, a Dutch charity. Elder Vashchenko and Eder Housington doing mattresses

Missionaries attending to Attends

FHE, with Elder Welling and Sister Dusenberry posing

Sister and Elder Godfrey at their first FHE

Tatiana and Sister Langenstein in the forest, where we played Frisbee golf.So it was a good week, mostly, except for the illness and the shredded tire. which were dehydrating and deflating, respectively.

Monday, 15 May 2017

Transfers, parades and service

May 15, 2017   It is a beautiful day in Moldova after a day of heavy rain. They do get a lot of moisture in this country,but it is so beautiful here in the spring, green everything. Already the land is recovering from the onslaught of snow and the crops look great. Radishes are here, cucumbers from the green houses are for sale and the first strawberries from southern countries arrived. We can hardly wait for the Moldovan produce, it is fabulous! Well, we learned this week, or rather a sister missionary learned this week that having bullets as souvenirs on a plane is rather foolish and is not looked upon favorably by security. I had taken 3 missionaries to the airport early  Tuesday morning, to catch a plane, one to go home to America. She has packed a couple of bullets in her luggage, they were found, she was detained questioned, her luggage was taken out, and in the end, she and the other two missed their flights. We did some scrambling to get her on her way home, and to get the other two where they needed to be. I guess we all bit the bullet, that trip was shot and they were all a little shell shocked. Just think, kids. We have a few new missionaries again, we now have a Swede and I am sure his pictures will soon grace the blog. He spoke some Swedish to me, to see how good my Norwegian memory was. Answer,not that good. I was going to speak some Norwegian and it all gets mixed up in my old brain with Romanian. It was Victory day on Tuesday here, so the country had 2 days of holiday, there were parades on Sunday and also Tuesday, we got pictures of one of them. It was a commemoration of the Victory over the German army in WW2. It was very Russian though, but it seems here that all politicize the day for their own purposes. Have not seen that in Canada on November 11. One interestng tradition- people take flowers to the monument area and there was a huge pile of flowers at the remembrance area- flower of choice- a red carnation. We took members and missionaries to a school, to do some service, painting and tree trimming. I did a lot of hedges with an old pair of hedge clippers, but still enjoyed it immensely. It was a good branch activity, we just could not let that one get away. It seemed to be a week of a lot of driving here and there. We had a trip to Dancu to see our friend Fratele Paduraru, we just love that man. We bought him new glasses this week, he was like a kid in a candy store, could see again.  So there will be pics from the service activity, and some from the parade.
Here is Deb and Sister Langenstein, picking up leaves. This is how grass and leaves are picked up here, with a blanket.

Deb with a Moldovan broom, they seem to not realize that a long handle is a good thing. This is the size you see people on the streets and sidewalks sweeping with.

Just could not leaf this alone.

Young Bobby Covali, who knows all about attitude.

His dad, Sergei Covali, the district president.

Zlata, spelled wrong , a cute little girl who we  love. She can eat and eat and eat, but look at her slimness.

Evgeny Bekker, ex missionary and Elder Soloviov

Was it hard to see me with the camo?

The next several pictures are of a parade on Victory day, sponsored by the Democratic party of Moldova. Many of these parade participants are paid.

The band was very good.
All along the route, there were guards and police on the edges, to keep control. Any public event has huge nmbers of police.

The question is , do any look happy? I thought they needed to throw some candy or something.

3 flags, the Moldova flag, the EU flag and the Democratic party flag.  Again, see the guards.
In the background of this parade was a band, O-zone, apparently a famous Moldova band. If loud is fame, then they were good.

A sunday talk

May 14, 2017. For most of you, this will be boring. I just wanted a copy of a Sacrament meeting talk I gave today on this blog. If you can read Romanian, go for it. It is a talk on traditions, no pics with this post. There will be another today.
Astazi doresc să  vorbesc despre tradiții: în țara voastră și în Biserica noastră. Nu doresc să vă supăr, dar doresc să vorbesc despre tradiții și cum noi folosim tradițiile pentru a îmbunătăți viețile noastre. Când o sa vorbesc despre aceste lucruri, doresc să vă gândiți la următoarele întrebări- De ce? Este această tradiție bună sau rea? Cum mă va ajuta să  mai aproprii de Dumnezeu? Cum va ajuta copiii și familia mea? Să discutăm câteva tradiții interesante din această țara. Prima, este o tradiție conform căreia oamenii cred că vântul sau curentul provoacă răceală. De Ce? Nu știu. Este bun sau rău? Așa și așa. Este corect? Nu. Ar putea fi rău dacă acest lucru îi împiedică pe oameni să facă lucruri importante. Dar este numai o tradiție aici, nu este în Canada sau Rusia, unde vântul este mai puternic și mult mai rece. Este o tradiție aici pentru a da hrană pentru cei decedați în cimitire. De Ce? Este o tradiție ortodoxa. Este bun sau rău? Nici una. Este interesant, dar în biserica noastră noi știm că spiritele morților nu sunt în cimitir, dar sunt ocupați cu alte lucruri. Este o tradiție inofensivă. Pentru noi, este destul de ciudat. Este o tradiție foarte bună aici în fiecare an de Paști. Oamenii întotdeauna se salută cu Hristos a înviat. Aceasta este o amintire despre Hristos. De Ce? Probabil o tradiție de la Biserica ortodoxă, dar este o tradiție bună. Ca membri ai bisericii, noi putem zice, da, El a înviat, și El este viu astăzi. Noi avem o mărturie puternică despre El, și noi avem un alt testament al lui Hristos. În Canada nu este așa tradiție. În Cartea lui Mormon, Mosia 1-5, Regele Beniamin a spus-5 Eu vă spun vouă, fiii mei, dacă nu ar fi fost aceste lucruri, care au fost ţinute şi păstrate de mâna lui Dumnezeu, pentru ca noi să putem citi şi să înţelegem tainele Lui şi să avem poruncile Lui întotdeauna în faţa ochilor noştri, chiar şi strămoşii noştri ar fi rătăcit în necredinţă, iar noi am fi fost la fel ca şi fraţii noştri, lamaniţii, care nu ştiu nimic despre aceste lucruri şi nici nu cred în ele atunci când le învaţă, din cauza tradiţiilor strămoşilor lor, care nu sunt corecte. Hai să citim câteva scripturi pentru a vedea ce spun ele despre tradiții. Hristos, când a vorbit cu faraseii, a spus-Voi lăsați porunca lui 
Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni... Pavel, în Doua Tesaloniceni , a spus că ...râmăneți tari și țineți învățăturile, sau tradiții, pe care le-ați primit. Deci, în această situație, tradițiile au fost bune, fiindcă au fost de la Dumnezeu. Doctrina și Legaminte Capitolul 93, verset 39 citim.. 39 Şi cel rău vine şi ia lumina şi adevărul de la copiii oamenilor prin nesupunere şi din cauza tradiţiilor strămoşilor lor. Deci, și Satana folosește tradiții. Astfel, tradițile părinților pot fi dăunatoare dacă ne împiedică să găsim adevărul. Înainte de a ne uita la tradițiile din țările noastre, trebuie să ne întrebăm daca aceasta se va conforma cu învațaturile lui Dumnezeu. Apoi, trebuie să ne întrebăm, Ce tradiții putem dezvolta pentru a ne apropia și a ne întoarce la Dumnezeu? De exemplu, membrilor de aici le pare foarte dificil săși dea seama de importanța de a veni la biserică în fiecare săptămână. Să vorbim despre tradiții veșnice, care sunt esențiale membrilor bisericii. Acestea sunt simple, dar sunt esențiale. Prima, rugăciunea. Rugăciunea este modul prin care obținem o mărturie și modul prin care suștinem o mărturie. Este simplu. Rugați-vă și păstrați-vă mărturia. Nu vă rugați și veți pierde mărturia. De ce am crede că vom păstra o cunoaștere despre Dumnezeu dacă nu vom vorbi niciodată cu El? Este prostește să găndim altfel. Când rugăciunea devine o tradiție, aceasta include rugăciunea personală dimineața și seara, și dacă aveți o familie, include rugăciunea de familie. Dacă nu aveți această tradiție în viețile voastre, apoi schimbați asta astăzi. Apoi, această tradiție va fi o parte din noi. Este asta bun? Da. Vă va ajuta? Da, foarte mult, pentru eternitate. A doua: a citi scripturile. Cei mai mulți convertiți care s-au botezat, au citit scripturile foarte mult înainte de botez. Este una de cele mai importante motive pentru dezvoltarea unei mărturii. Dar timpul dinainte de botez este scurt și nu este destul pentru a dezvolta o tradiție ca asta. Iarași, de ce? Sunt foarte multe motive, este o porunca, este recomendat de profeți, este esențial pentru ca Duhul Sfânt să poată mărturisi despre Hristos și scripturi, și noi vom avea motivație să facem ce este drept și corect.  Mulți uită acest lucru după botez. Este necesar pentru fiecare dintre noi să dezvoltăm o tradiție de a studia scripturile. Puteți face aceasta singur, ca un cuplu sau ca o familie, dar trebuie să fie des și regulat. De preferință, trebuie să facem aceasta zilnic, dar este nevoie sa fie regulat. 
Al treilea, a lua din împartașanie în fiecare săptămână. Nu pot să subliniez cât de important este acest lucru. Acesta este absolut critic. De ce?  Întai, este o poruncă. Dar este important pentru foarte multe motive. Noi trebuie să ne pocăim, noi trebuie să simțim Duhul Sfânt, noi trebuie să ne amintim de legămintele noastre cu Hristos, promisiunile pe care le-am făcut. Majoritatea bisericilor nu au o tradiție de a merge la biserica în fiecare Duminica. Noi avem o tradiție, și noi avem o poruncă . În loc să găsim motive să nu mergem la biserică, să continuăm să găsim motivele pentru care să mergem la biserică. Dacă Satană vă poate ține departe de Biserică timp de trei săptămâni, are o șansă mare să vă țină departe de împărtașanie timp de luni și ani. Nu lăsați sa se întâmple asta. Faceți o tradiție sau o promisiune că veți fi întotdeauna la biserică. Când vorbim despre asta, de ce nu facem o tradiție de a fi devreme în loc să întârziem. Este la fel de ușor să fii devreme, să treci peste acest obicei de întârziere. Al patrulea, noi trebuie să dezvoltăm o tradiție de a ne vizita ca învățători de acasă și ca surori vizitatoare. Mi se pare că mulți membri nu înțeleg cât de important este acest lucru, fața de Dumnezeu și față de Biserică. De ce? Iarași, este o poruncă.  Acesta este modul în care Domnul are grijă de sfinții Lui, frații și surorile noastre. Învățatorii de acasă și surorile vizitatoare sunt lucruri frumoase, programe înspirate. Autoritățile generale fac acest lucru. Să spună că el sau ea este prea ocupat, este o scuză proastă. Când noi vizităm membrii, suntem binecuvântați, iar cei care sunt vizitați, de asemenea sunt binecuvântați. Aceasta pare o tradiție dificilă de stabilit, dar este foarte, foarte important să începem. Trebuie să ne depășim egoismul. Să nu vizităm este pur și simplu, egoism.  Știți pe cine trebuie să vizitați? Știți vă va vizita? Cine nu știe, să se pocăiască și să renunțe la a face scuze. Acolo unde aceasta este o tradiție, este foarte bine pentru toți. Noi slujim Salvatorul când vizităm sfinții. Astăzi eu am spus cuvinte grele. Dar aceste lucruri sunt foarte importante. Dacă noi putem crede în tradițiile țării, este mai ușor să credem în promisiunile lui Dumnezeu. Hai să facem tradiții noi, să folosim rugăciune în fiecare zi, să citim scripturile în fiecare zi, să mergem la Biserică în fiecare Duminică, și să începem să vizităm cu învățatorii de acasă și surorile 
vizitatoare. Patru tradiții. Moldova are foarte multe tradiții, Hai sa începem încă patru.

Sunday, 7 May 2017

Soroca 2

May 7 continued. This is simply more pictures of Soroca and surrounding area.  A beautiful day and a beautiful city. I have none of the gypsy houses, this may take another trip if time allows.
Another view of the courtyard, Alina is in the foreground as well as the Alemans

There are a few pictures of our intimate picnic for 40. I have described this preparation of food as feeling like a small fish , bleeding in the water while sharks are preparing to dine.

I was certain we would run out of food, and we did .But they were all full and happy. What did they like the most? Perish the thought, it was the peanut butter. Enough to make one nauseous.

A few of the stairs to Lumina Recunoștința

It is an impressive monument , up on a large hill of limestone

View to the north of the city of Soroca, the fortress is on the corner of the river just as it bends to the east. Again, Ukraine is on the right.

Nina and Marina. It was hard to believe 2 people could talk so much for hours on end. My tongue was tired from listening.

the Alemans, who have been a blessing to our members in Bălți

We were keeping our hair from blowing in the wind, I think.

Almost all the group on the top of the hill , minus me for picture taking

the monument, Lumina Recunoștința
We had a great day, great scenery, great company and  of course, great senior couples.